Nicolae Steinhardt scria în jurnalul său, jurnalul fericirii, carte, fără doar şi poate, rămasă fără echivalent în literatura română, că trebuie să recunoaştem, lumeşte, suntem limitaţi şi e nevoie să tindem cu toată puterea spre o imperfecţiune cât mai puţin rea, singura cu putinţă aici. Şi tot Steinhardt continua: "există momente în care deznădejdea pare a fi singura soluţie şi numai strigătul instantaneu îţi poate controla angoasa". Despre toate acestea, despre deznădejde ca drum către fericire este vorba şi în povestea următoare. Una despre sport şi nu numai.